Instabilitatile de cot reprezinta slabiciunea articulatiei cotului, in care articulatia poate prezenta miscari anormale, insotite de zgomote si blocaje.
Instabilitatile de cot reprezinta slabiciunea articulatiei cotului, in care articulatia poate prezenta miscari anormale, insotite de zgomote si blocaje.
Instabilitatile de cot apar cel mai frecvent dupa traumatisme care duc la dislocarea cotului. Acest tip de leziuni pot afecta atat osul cat si ligamentele din jurul articulatiei cotului.
ANATOMIE
Cotul este articulatia dintre humerus si oasele antebratului ( radius si ulna). Este stabilizat prin capsula articulara precum si prin ligamente puternice, ligamentele colaterale. Sunt doua ligament importante – ligamentul colateral lateral si ligamentul colateral medial. De asemenea, musculatura care traverseaza cotul la nivelul bratului, ajuta la stabilizarea acestuia.
CATE TIPURI DE INSTABILITATI DE COT EXISTA?
Exista 3 tipuri de instabilitati de cot:
1. instabilitate posterolaterala rotatorie – care apare printr-un traumatism ce afecteaza complexul ligamentar colateral extern;
2. instabilitate in valg – prin afectarea ligamentului colateral ulnar;
3. instabilitate rotatorie posteromediala in varus – care consta in leziunea ligamentului posterolateral medial asociata cu o fractura a procesului coronoid al ulnei.
CARE SUNT CAUZELE APARITIEI INSTABILITATILOR COTULUI?
Instabilitatea rotatorie posterolaterala – este cea mai frecventa instabilitate de cot si este cauzata de un traumatism cum ar fi : caderea pe mana, cu cotul in flexie si rotatie externa.
Instabilitatea in valg – este cel mai frecvent cauzata de stresul repetitiv, si apare mai frecvent in cazul atletilor.
Instabilitatea rotatorie posteromediala in varus – este frecvent cauzata de un traumatism, cum ar fi caderea pe mana.
CARE SUNT SIMPTOMELE INSTABILITATII COTULUI?
Instabilitatea se poate manifesta prin aparitia de cracmente, miscari anormale in articulatia cotului. De asemenea poate aparea o senzatie de mic blocaj la miscarea de flexie- extensie.
La atleti, se poate manifesta cu durere in articulatia cotului sau scaderea vitezei de miscare.
CUM SE FACE EXAMINAREA FIZICA?
Se face prin miscarea bratului in mai multe directii, pentru a testa stabilitatea cotului si uneori se pot identifica miscari de blocaj sau cracmente. De asemenea se verifica tonusul muscular pentru a depista eventualele leziuni nervoase.
CE TESTE IMAGISTICE FOLOSIM?
Radiografia- care este utila pentru identificarea fracturilor, dislocatiei sau pozitiilor vicioase ale cotului.
CARE ESTE TRATAMENTUL INSTABILITATILOR COTULUI?
TRATAMENTUL CONSERVATOR- este eficient in special la pacientii cu instabilitate in valgus si se adreseaza reducerii simptomatologiei.
In unele cazuri de instabilitate rotatorie posterolaterala, functionalitatea se poate imbunatati prin tratamente conservatoare, dar chirurgia este necesara daca instabilitatea cotului persista.
Instabilitatea posteromediala in varus necesita intotdeauna interventie chirurgicala pentru fixarea fracturii si stabilizare ligamentara.
Tratamentul conservator include:
– recuperare medicala – care ajuta la reducerea simptomatologiei si cresterea capacitatii musculare si tonusului muscular.
– inlocuirea activitatilor curente cu activitati in care articulatia cotului nu este solicitanta;
– imobilizarea in orteza pentru o perioada scurta poate reduce simptomatologia.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
1.Reconstructie ligamentara – este necesara pentru a stabiliza articulatia cotului, de cele mai multe ori ligamentul rupt putand fi suturat. In situatiile in care ruptura ligamentara este mare, poate fi folosita grefa de ligament – autogrefa sau allogrefa.
2. Fixarea fracturii la pacientii cu instabilitate rotatorie posteromediala in varus, este importanta fixarea fracturii de coronoida cu ajutorul suruburilor sau uneori a unei placute de metal cu sururburi , precum si repararea ligamentului.
CUM SE FACE RECUPERAREA POSTOPERATOR?
In prima saptamana dupa chirurgie, articulatia cotului este pusa in repaus cu ajutorul unei orteze de sustinere. Recuperarea incepe din a 2 a saptamana postoperatorie, orteza este indepartata si se incepe cu exercitii de mobilizare pasiva pentru a creste gradul de miscare al cotului.
Recuperarea mobilitatii complete a cotului se asteapta sa se obtina la aproximativ 6 saptamani postoperator, dupa care urmeaza recuperarea tonusului muscular, pacientul putand efectua orice activitate la 6 luni dupa interventie.
In cazul sportivilor de performanta, perioada de recuperare poate dura pana la 1 an.
CONTACTEAZĂ-NE!
Clinica Pipera-Tunari 58
Clinica Timpuri Noi
Clinica Dorobanți Bitolia 14
Clinica Băneasa