Infiltrațiile cu cortizon – soluție eficientă împotriva inflamațiilor articulare și musculare

Utilizarea injecțiilor cu cortizon pentru tratamentul inflamațiilor articulare și musculare a devenit tot mai frecventă, datorită eficienței, siguranței și accesibilității acestei metode. Descoperite pentru prima dată de Dr. Janet Travell, infiltrațiile cu cortizon reprezintă o opțiune terapeutică valoroasă în cadrul recuperării medicale și al managementului durerii.

Mecanismul inflamației

Inflamația este una dintre primele reacții naturale ale organismului la o agresiune tisulară (traumatism, infecție, suprasolicitare). În urma leziunii, celulele și țesuturile afectate eliberează substanțe care acționează ca antigene, declanșând un răspuns imun nespecific. Acesta presupune activarea și proliferarea leucocitelor, alături de migrarea macrofagelor și a proteinelor plasmatice în zona afectată.

Ca urmare a acestui răspuns, circulația locală se intensifică, iar redistribuirea fluxului sangvin la nivel arteriolar determină stază și hipoxie tisulară. Acumularea de leucocite, fluide și proteine plasmatice conduce la apariția edemului (umflăturii), durerii și, în unele cazuri, a limitării funcției articulare – semne caracteristice inflamației.

Cauze frecvente ale inflamațiilor articulare și musculare

Inflamațiile pot apărea ca urmare a mai multor factori, fie locali, fie sistemici. Printre cele mai frecvente cauze se numără:

• Întinderile musculare – suprasolicitarea sau efortul fizic intens poate produce microleziuni musculare și inflamație locală.

• Traumatismele – loviturile directe sau accidentele pot declanșa inflamația prin afectarea țesuturilor moi și articulare.

• Poliartrita – o afecțiune inflamatorie autoimună care afectează mai multe articulații simultan.

• Boli ale țesutului conjunctiv – afecțiuni sistemice, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau sclerodermia.

• Boala articulară degenerativă (artroza) – uzura progresivă a cartilajului articular poate determina inflamație secundară.

• Tendinitele – inflamația tendoanelor, adesea cauzată de suprasolicitare sau microtraumatisme repetate.

• Bursitele – inflamația bursei (sacul cu lichid care reduce frecarea în articulații).

• Tumorile – unele formațiuni tumorale pot irita țesuturile înconjurătoare, generând un răspuns inflamator.

Indicații pentru injecțiile cu corticosteroizi

Infiltrațiile cu corticosteroizi sunt utilizate frecvent în managementul durerii și inflamației, fiind eficiente în multiple afecțiuni musculoscheletale și articulare. Printre cele mai comune indicații se numără:

• Sinovita – inflamația membranei sinoviale, asociată adesea cu artrite inflamatorii sau degenerative.
• Bursita – inflamația bursei (sacul sinovial), cauzată de suprasolicitare sau traumatisme repetate.
• Artrita gutoasă – atacuri inflamatorii acute provocate de depunerea de cristale de acid uric în articulații.
• Sindromul de umăr înghețat (capsulită adezivă) – caracterizat prin durere și limitarea severă a mobilității articulare.
• Tendinite – inflamația tendoanelor, frecvent apărută în urma suprasolicitării.
• Artrita reumatoidă – boală autoimună inflamatorie cronică ce afectează articulațiile.
• Puncte dureroase (Trigger points) – zone localizate de hipersensibilitate musculară care generează durere iradiată.
• Sindromul de tunel carpian – compresia nervului median la nivelul încheieturii mâinii.
• Fasceita – inflamația fasciei, adesea întâlnită la nivel plantar.
• Chist sinovial – formațiune benignă cu lichid sinovial, frecvent localizată la nivelul mâinii sau genunchiului.

Precauții în efectuarea terapiei cu corticosteroizi

Deși injecțiile cu corticosteroizi pot aduce beneficii semnificative în reducerea inflamației și durerii, este esențială evaluarea atentă a pacientului înainte de administrare. Există anumite condiții care necesită prudență crescută:

• Neuropatii periferice – pot fi agravate de efectele locale ale corticoizilor.
• Infecții active – risc crescut de diseminare sau agravare a infecției.
• Tumori – corticosteroizii pot masca simptomele sau interfera cu alte tratamente oncologice.
• Tuberculoză (activă sau latentă) – pot reactiva infecția.
• Boli imunosupresive – administrarea poate altera și mai mult răspunsul imun.
• Hipotiroidism – sensibilitate crescută la efectele sistemice ale corticosteroizilor.
• Tulburări de coagulare a sângelui – risc de hemoragie la locul injecției, mai ales la pacienții aflați sub tratament anticoagulant.
• Diabet insulinodependent – corticosteroizii pot crește glicemia, necesitând ajustarea tratamentului antidiabetic.
• Proteze articulare – risc de infecție sau reacții locale în jurul implantului.
• Osteoporoză marcată – corticosteroizii pot accelera pierderea densității osoase.
• Tendinopatii achilene sau patelare – risc crescut de ruptură tendinoasă post-infiltrație.

Atenție: Corticosteroizii presupun și alte contraindicații sau restricții care trebuie analizate individual. Medicul curant trebuie să fie bine informat asupra stării generale de sănătate a pacientului și să decidă cu prudență dacă această terapie este adecvată.

 

Efecte adverse locale ale corticosteroizilor

Deși terapia injectabilă cu corticosteroizi este, în general, sigură și bine tolerată, pot apărea unele efecte adverse locale, în special în cazurile în care tehnica de administrare este incorectă sau dozele sunt excesive. Printre cele mai frecvente reacții nedorite se numără:

• Infecție – poate apărea la locul injecției, necesitând tratament medical prompt.
• Atrofie subcutanată – reducerea volumului țesutului subcutanat în jurul locului injectării.
• Depigmentări cutanate – modificări ale culorii pielii în zona tratată.
• Rupturi tendinoase – în special dacă injecțiile sunt efectuate în structuri tendinoase vulnerabile sau la intervale prea scurte.

Procedura de injectare a corticosteroizilor

Injectarea corticosteroizilor reprezintă o procedură simplă, bine standardizată, cu scopul de a administra tratamentul într-un mod eficient, sigur și cât mai puțin dureros pentru pacient. Tehnica utilizată este similară, indiferent dacă injecția este aplicată intramuscular, periarticular sau intraarticular.

Aspecte esențiale ale tehnicii de injectare:

• Se evită injectarea în vecinătatea structurilor sensibile, cum ar fi filetele nervoase sau vasele mari de sânge. De exemplu, injectarea în zona epicondilului lateral este relativ facilă, în timp ce epicondilul medial, situat în apropierea nervului ulnar, necesită atenție sporită pentru a preveni complicațiile neurologice.
• Se recomandă respectarea strictă a tehnicii sterile, mai ales în cazul infiltrațiilor intraarticulare, pentru a reduce riscul de infecții iatrogene.
• Soluțiile antiseptice iodate trebuie lăsate să se usuce complet pe piele pentru a-și exercita eficient acțiunea antibacteriană.
• Se recomandă schimbarea acului utilizat pentru aspirarea soluției medicamentoase din fiolă cu unul nou, dedicat injectării, pentru a minimiza disconfortul și riscurile.

Tehnica de injectare:

Pentru unele indicații, se preferă utilizarea unui singur ac, însă corticosteroizii necesită de obicei un ac mai gros, motiv pentru care mulți specialiști administrează anterior un anestezic local separat.

La Ortokinetic, utilizăm frecvent un „cocktail” terapeutic eficient, compus din părți egale de lidocaină, triamcinolon și dexametazonă, cu efect antiinflamator și analgezic rapid.

Infiltrarea punctelor trigger musculare:

• Acul este introdus direct în punctul dureros, apoi orientat succesiv în 3-4 direcții ale zonei tensionate.
• Este obligatorie aspirația înainte de injectare, pentru a evita injectarea accidentală intravasculară.
• Acul poate fi mișcat vertical în interiorul punctului, fără a fi extras complet.

Infiltrațiile periarticulare și intraarticulare:

• Infiltrațiile periarticulare NU se administrează direct în tendon, ci în jurul zonei inflamate, pentru a evita riscul de ruptură tendinoasă.
• Se utilizează volume mici, distribuite pe o zonă de câțiva centimetri.
• Infiltrațiile intraarticulare implică introducerea acului direct în articulație, conform unei tehnici specifice fiecărei articulații în parte.

După procedură:

• Aplicarea locală de gheață este recomandată imediat după injecție, pentru a reduce edemul și reacția inflamatorie.
• Efectul anestezicului local se resimte în primele 1–2 ore, fiind ulterior înlocuit temporar de un disconfort care poate fi mai intens decât durerea inițială. Acesta dispare de regulă în 24–48 de ore.

Frecvența și limitele infiltrațiilor:

• Pentru o eficiență optimă, pot fi necesare mai multe ședințe, mai ales în cazul pacienților cu multiple puncte dureroase sau patologii cronice.
• Infiltrațiile în tendoane și articulații sunt, de regulă, limitate la 3 pe an, din cauza riscului de slăbire sau ruptură a structurilor injectate.

Atenție!

Apariția unor simptome neobișnuite, precum:

• sângerări persistente,
• reacții alergice,
• dureri toracice sau dificultăți de respirație,

impun prezentarea de urgență la medic.

Siguranța și eficacitatea infiltrării intraarticulare cu corticosteroizi

Siguranța și eficacitatea pe termen lung a infiltrării intraarticulare cu corticosteroizi au fost analizate în numeroase studii clinice, dintre care unul de referință este cel realizat de Raynauld et al. (Hôpital Notre-Dame, Centre Hospitalier de l’Université de Montréal, Québec, Canada).

Rezultatele acestor cercetări susțin beneficiile clinice ale administrării repetate de corticosteroizi, în special în tratarea durerii asociate cu artrozele. Studiile au evidențiat o reducere semnificativă a simptomatologiei dureroase, fără apariția unor efecte adverse majore pe termen lung asupra structurii articulare.

Astfel, infiltrațiile intraarticulare cu steroizi reprezintă o opțiune eficientă, sigură și validată științific în cadrul planului de tratament pentru pacienții cu afecțiuni articulare degenerative.